Urmariti o grafica de exceptie cu evolutia sistemelor de joc folosite de castigatoarele Cupei Mondiale pe parcursul intregii istorii.De la inceputurile ofensive ale formulei 2-3-5 utilizate de Uruguay si Italia,la spectaculosul 4-3-3 al Braziliei lui Pele si al Argentinei lui Kempes,pana la clasicul 4-4-2 vazut la ultimele editii de mondial.

1930 Uruguay  2-3-5

Sistemul piramida
Crearea mijlocaşului central cu rolul unui coordonator de joc cu multă libertate a fost trăsătura dominantă a sistemului piramidă în anii ’80. El a oferit spaţiu şi varietate, fiind utilizat la vremea respectivă de Blackburn Olympic, dar şi de reprezentativa Uruguayului la Campionatul Mondial găzduit şi cîştigat în 1930.

1934 Italia 2-3-5

1938 Italia 2-3-5

1950 Uruguay WM

Sistemul WM
Acest sistem a fost propus pentru prima oară de Herbert Chapman la Arsenal în 1925, ca o soluţie pentru evitarea legii ofsaidului. Formula a permis apariţia a doi mijlocaşi defensivi şi a doi ofensivi, iar fundaşii jucau în lateral pentru a contracara ameninţarea extremelor. Mijlocaşii defensivi se confruntau cu pericolul atacanţilor de interior stîng şi drept (creîndu-se astfel “lupta de la mijlocul terenului”). Extremele au devenit principalii declanşatori ai atacurilor.

1954 Germania WM

1958 Brazilia 4-2-4

1962 Brazilia 4-3-3

1966 Anglia 4-3-3

1970 Brazilia 4-4-2

1974 Germania 4-4-2

 vezi articolul integral pe ziarul spaniol  http://www.marca.com/2010/06/16/multimedia/graficos/1276709736.html?a=PBC616e97e63ae83ced5ce72db4cb3899ee&t=1277450093